Es-erciţiu

M-am trezit într-o lume a bizarului în care pompierii nu sting focul ci îl provoacă, zidarii nu mai construiesc case ci le dărâmă, medicii nu mai tratează pacienţii ci le fac rău ... soarele în loc să răsară apune, stelele sunt tot timpul pe cer iar ziua nu ştie de existenţa nopţii, apa nu mai izvorăşte ci stă acolo ascunsă între stânci, aerul aleargă bezmetic în vazduh fără să îşi mai găsească menirea ... cărţile sunt interzise, iar dreptul la opinie este anihilat ... floarea soarelui are ghimpi iar macii de pe liniile de cale ferată ard de ciudă că nu mai pot inroşi ... semaforul e tot timpul pe culoarea verde iar maşinile gonesc fără ştire pe asfaltul de cârpă ... copacii sunt înfipţi cu coranele în pământ rânjing în neştire cu rădăcinile în neant ... consistenţa TOTULUI e sfărâmicioasă şi strigă a neputinţă ...
...........................................................................................................
M-am trezit într-o lume de zâmbete asortate de roşeaţă împrăştiind caldul atmosferei şi veselia unei dimineţi de primăvară ... din negrul sănătos al pământului îmi aruncă ocheade complice firul verde crud de iarbă ... pe terasele blocurilor portocalele nud se pârpălesc de plăcere iar motanii torc alintăcioşi în ritm de bariton ... munţii au adunat toată zăpada pe creştete şi o ţin acolo să o expedieze pe felicitări depărtate, pe râuri plutesc fără să le pese că sunt admirate înţeleptele berze, muschii copacilor s-au adunat să facă pariuri pe mustăţile şoarecilor ... bicicletele poartă în spate omenirea grăbită, paşii au siguranţă şi strângerea de mână e puternică, castraveţii au propus roşiilor să facă schimb reciproc de culori, iasomia se urcă pe blocuri şi inundă apartamentele cu mirosul lor ...