ADRI-atica

Să stai într-o țară în care în maximum 2-3 ore din aproape toate părțile poți ajunge la mare este un privilegiu iar eu am recompensat munca mea de câteva luni cu un drum la Adriatică, mai exact Civitanova Marche. Destinația ne-a oferit mai mult decât un week-end cu soare, apă albastră și plaje curate...ne-a oferit un răsărit roșu/o cină pe plajă

picioare răsfățate de apă

o prietenă închiriată pe care am ÎNVĂȚAT SĂ O CONDUC!!!!! (pe nume CICI)

de care mi-am amintit a doua zi datorită bronzului tip zebră, a vânătăilor de pe picioare și a mușchilor/palmelor care durea rău rău și erau umflate....dar îmi voi aminti for ever că a fost prima bicicletă care a lăsat urme:):):)

La întoarcere am făcut un popas la Rimini să admirăm Italia în miniatură

și ne-am plimbat cu gondola în Veneția

ne-am tras cu trenulețul prin apă și am intrat în povestea lui Pinocchio:)...am cam ex-perimentat extreme externe.

Vacanțele sunt frumoase pentru că iți dau impresia că poți să ții soarele în palmă:)

Hard & ...hard

Mi-am dat seama că sunt cam extremistă în condus (în sensnul că îmi place viteza) când am ieșit prima data la școala de șoferi "la stradă" și apăsam accelerația fară nici un stres, luam curbele ca la formula 1 iar instructorul îmi spunea cu o voce caldă: Adriana curbele se iau numai cu a II a:)!.

Eh, ca să îmi amintesc cum e treaba cu motoarele dar la un alt nivel am făcut un drum până la Vicenza să căscăm ochii la tuck contest: adică niște namile de mașinării care trăgeau niște super greutăți (un fel de adrenalină pe care o simțeai în urechi și în piept în momentul când namila pleca - mi-au lipsit dopurile de protecție). Totul s-a desfășurat frumos, pe categorii de greutate cu multă lume (din clasa masculină, evident!) și mai ales cu multă, dar exagerat de multă muzică românească de genul bunți bunți (era totuși în context)

Păcat că ultima adunare va fi undeva prin septembrie când urechile mele vor fi deja pe meleaguri autohtone:)