In ză clab...

Nu am mai scris pe blog de 2 ani de zile şi mi-a revenit pofta să scriu ce mi se întâmplă, sper eu să fiu mai consecventă şi mai consistentă de această dată:)

Nu am nici în clin nici în mânecă nimic de a face cu „viaţa de club” în sensul că nu am abonament săptămânal şi nici măcar nu ştiu dacă îmi ceri o recomandare unde să te îndrum, sunt neica nimeni în domeniu şi nu numai. Sâmbătă, post 8 martie am ieşit în Master pub, care e diferit de Master club care pentru mine e tot un drac şi nici măcar nu ştiam că au intrări diferite. Oricum nu neştiinţa mea trebuie evidenţiată ci faptul ca după un an dacă nu şi mai mult am fost în club şi pe deasupra şi cu gând să dansez că doar asta e viziunea mea despre club: ieşi şi te dai cu capul de toţi pereţii de acolo, te zbengui, bei 1,2,3 beri sau ce mai e pe la casa omului (a se citi în sticle). Ei bine, prost informată cum sunt de obicei eu nu ştiam că scopul de a merge în club e altul, şi încă nu m-am luminat:) sunt o reformatată clar!. Cum am prostul obicei să analizez oamenii şi situaţiile normal că toată noaptea am stat cu ochii prin jur pentru adunare de material psiho-zoologic. Ei bine fauna e vastă şi am descoperit la lunetă specimene pe care simt nevoia să le notez. Vor fi numite arbitarar „tipuri”.
1. Tipul „Eu nu umblu strâmb pe tocuri?!” sub numele blajin de blonda platinată e gagica aia care are culoarea părului de te zgârâie pe retină (dar cred că aici e scopul să poată fi remarcată mai uşor în ceată) tocuri de 13 cm chiar dacă i se împleticesc picioarele cînd le încalţă şi după care toţi bărbaţii (dacă îi putem numi aşa după preferinţe) ar da şi cheile de la maşină sau biclicletă să „le combine”.
2. Tipul „mâne mor şi nu mă mai ia nimeni” e de fapt o fătucă timida la început, venită cu încă două prietene în club, nu se agită să danseze f mult şi linge un suc până îşi schimbă paiul gustul. Toate bune şi fără intemperii până intervine El-ul pus pe cucerit şi încep sa danseze, să chicotească până nu mai scapă săracul şi o duce şi acasă iar dacă luna a coborât în casa 6 după marte rămân împreună până la adânci-bătrâneţile lui, ca ale ei...
3. Tipul „diva” sau gagica matroancă care e acaparatoare şi briliantă prin ţinută, atitudine, când merge la baie nici nu se uită în oglindă, ştie că e cea mai superbă şi că numai dintr-un click din mouse are la picioare tot puietul mascul din încăpere. Iese în evidenţă prin machiaj puternic, gentuţa plic şi rochia sclipicioasă pe care o poartă a la catwalk.
4. Tipul „am fugit de acasă cu banii de pâine” vorbeşte mereu la telefon să îi povestească unei prietene ce fain e şi să vină şi ea că „mamă ce ratează” şi îi spune să mai sune şi o altă prietenă apoi o sună ea pe acea prietenă să se convingă că cele două au vorbit şi vor nota lista de prezenţă. Nu impresionează prin ţinută, asortează la o pereche de blugi un tricou în culori total nepotrivite în picioare adidas sau imitaţie de marcă ceva.
5. Tipul „toartă” e genul de femeie care îşi cară barbatul după ea şi când stoarce o lămâie. Se lipeşte ca dobânda de cardul de credit şi toată seara e cu ochii pe el iar dacă cumva i se mută ochii în altă direcţie îi aduce aminte de toate certurile din trecut şi cât e el de nesimţit fată!!
6. Tipul „rar da’ bine” adică noi, tipele care ne propunem să mergem în club la fel de uşor cum măreşte Băsesc salariile profesorilor, sau cum Udrea îşi cumpără de la S. H. De regulă suntem după o săptămână de muncă, adică 9 h pe zi ori 5 rezultat 40 de ore pe saptămînă (în cel mai fericit caz) şi mergem în club neavând nimic din strălucirea exponatelor prezente, cu gândul de a mai vorbi una alta, până ne dăm seama că în club nu se poate vorbi doar ţipa. Cu mici excepţii după un pahar mic de licoare dansăm pe mese, boxe iar la urmă mergem frumuşel fiecare la casa ei că ne aşteaptă partea masculină (cu unele excepţii când e plecat peste mări şi ţări ori după cazuri nefericite de despărţiri recenteJ).

De specimenul bărbătesc nu vorbesc că ei sunt hau sau hau bau sau hau ... Remarc doar tipul cămasă albă care vine la tine să afle cum te numeşti eventual să iţi spună că te ştie de undeva, eventual că semeni cu o actriţă ceva diafan aşa ... de unde să mă ştie când eu nici nu ştiu pe ce lume trăiesc? Poate ne-am cunoscut într-o viaţă anterioară sau poate i s-a blocat vreodată cardul în atm şi am interacţionat aşa iar când a aflat că nu îl mai poate recupera a rămas cu imaginea angelică din privirea mea. Dar puţin probabil...La fel ca şi probabilitatea de a merge mai des în club...puţină!