Cap pas cap?

Elisa care m-a făcut să vreau

Nu știu dacă voi fi o mamă care va ști cum să își crească copilul, din păcate nu faci o școală în acest sens iar diplomele adunate de-a lungul vremii, cu diverse ocazii, nu cântăresc nimic în acest context. Nu știu dacă voi fi o mamă grijulie, atentă, certăreață, acaparatoare, libertină, modernă, tradiționalistă, nu am idee dacă mă va deranja să îmi văd copilul desenând pereții, dacă voi avea înțelepciunea să îl ascult, să nu îl judec, să îl sprijin, să îi zâmbesc, să țip la el, nu știu dacă voi fi nemulțumită că fumează sau că a ales un iubit/o iubită nepotrivită, dacă voi avea pretenția să fie cel mai bun/cea mai bună din clasă, dacă voi merge la ședințele cu părinții, dacă vom merge la echitații împreună, dacă îi va face plăcere să ieșim în oraș sau în club de-aiurea doar să facem lucruri împreună. Nu am o reprezentare a mea ca mamă sau a ceea ce implică asta, ci doar frânturi auditive venite aiurea care spun că e ceva special, că totul se schimbă în viața ta, că el/ea este pe primul plan, că trăiești pentru copilul tău. Pentru mine până acum sunt teorii neverificate, trăite de alții, nu de mine.

Deși nu îmi sunt clare multe lucruri Elisa m-a făcut să îmi doresc să vreau și e un sentiment ciudat pentru că până acum câteva ore eram pe „nu e momentul” mode. Dar m-a furnicat cumințenia, mirosul de bebeluș, liniștea pe care mi-a dat-o tot timpul cât am ținut-o pe mine, în care s-a lipit și m-a iubit prin tăcerea ei, prin necuvântul ei. Era liniștea fericirii și a omului împlinit, a firescului bucuriei mici cu care te încarci și îi încarci pe ceilalți. Este clar un copil special (așa cum sunt toți de altfel) dar mai presus de acest clișeu este copilul care a făcut să vibreze ceva inside și să îl transform pe „poate” în „vreau”.

P.S. Mamă Maria be happy, be precious with your little gold!

-less

Îmi caut casă la Bologna-motto-ul existenţei mele umile! Pe lângă faptul că „m-am hotărât” cu nici şapte zile înainte să îmi schimb life-ul şi că acum sunt homeless, jobless, loveless am constatat că în România dacă ai 26 de ani împliniţi (ceea ce s-a întâmplat inevitabil şi în cazul meu) esti un fel de –less, adică nu prea te mai bagă statul în seamă când vine vorba de gratuităţi. Tot am umblat zilele trecute să îmi fac asigurare de sănătate, să mai rezolv una alta şi auzeam continuu la ghişee întrebarea: aţi împlinit 26 de ani? Şi eu: da...atunci va trebui să plătiţi. Niciodată nu mi-am dorit mai mult să fiu născută în altă lună mai tropicală sau măcar să se facă numărătoarea anilor conform calendarului mayasneopalestin în care eu chipurile am doar 18 ani şi să beneficiez aşadar de o asigurare gratuită pentru care oricum plătesc o contribuţie de sănătate serioasă!

Ei, m-am consolat cu gândul că 26 de ani este o vârstă la care lumea merită explorată în schimbul unui card de sănătate plus că sigur voi avea nevoie de el după ce mă voi îndopa cu pizza, paste bolognese, prosciutto crudo sau cine ştie, poate voi ajunge în comă alcoolică de la vinul roşu băut la o vorbă, sau arsă de soare de pe plajele italiene direct la urgenţe, sau cu ochii umflaţi de la atâtea peisagii perindate prin faţa neputinţe-mi, sau şi mai rău bolnavă irecuperabil de a călători. Idee este să fim asiguraţi!Medical!

Aici pot să fac checked chiar dacă starea generală este -less!

!

Numai furtunile pot linisti furtuna din mine - Gabriel Petru Baetan

Cărțile Adrianei

Nu beau cafea, nu fumez iar cu alcool-ul sunt prietenă în momente „speciale”. Ei nu vă imaginați că aș fi un pui de perfecțiune, chiar sunt greu de „suport-at” însă am o mare slăbiciune existențială: CĂRȚILE. Adunătura asta de hârtie și litere, de cuvinte și înțelesuri însumează ceva ce aduce a fericire intelectuală. Îmi trec prin minte fulgerător cel puțin 10 motive pentru care îmi plac cărțile, motive pentru care simt să fac share:

1. Găsesc în ele răspunsuri la toate nemulțumirile/întrebările/ mele,
2. Sunt sincere,
3. Sunt loiale (le găsesc mereu în pat cu mine când mă trezesc dimineața),
4. Paginile lor miros a ciocolată,
5. În ele pot să fiu personaj, om, critic literar, zână, vrăjitoare, bancher, artist, sărac cu duhul, motan vagabond sau prostituată de lux,
6. M-au construit așa cum sunt,
7. Sunt singurul bun în care mi-am investit și mi-aș investi oricând ultimul bănuț,
8. Mă seduc fără a folosi replici tocite,
9. Sunt atemporale și totuși atât de actuale,
10. Îmi dau șansa să îl cunosc pe Cehov, Dostoievski, Bulgakov, Kafka, Camus, Kesey, Cervantes, Sienkiewicz, Asimov și lista poate continua la nesfârșit.

E bunul meu atipic pentru care aș renunța la pantofi, genți, make up și altele din gama fashion:).