Cufărul cu amintiri

Nu sunt sigură dacă este din pricina apropierii vârstei de 30 de ani dar mă tot apucă în ultima vreme să fac bilanțul vieții și să trag linie unde am ajuns și unde aș mai vrea să ajung (atât la propriu cât și la figurat) ..... și parcă tot dau (din întâmplare sau intenționat) peste momente, amintiri, oameni din trecut, situații .... și.....uite așa am dat peste blogul meu abandonat .....da!, am abandonat lucruri pe care iubeam să le fac, am abandonat oameni pe care i-am iubit, am abandonat locuri care mi-au umplut sufletul de bucurie.... și voi mai abandona ... Există această întrebare ușor stupidă: unde te vezi peste 3 luni, peste 12 luni....peste 8 ani? Cum aș putea să răspund...? Acum 3 luni, 12 luni, 8 ani nu vă vedeam unde sunt acum....Acum 8 ani nu aș fi crezut că voi avea o viață așa de frumoasă, nu am proiectat că voi pleca din țară, că voi reveni, că voi cunoaște atât de mulți oameni, că voi trăi atâtea experiențe, că voi fi îndrăgostită iremediabil de job-ul meu, că mă voi regăsi și pierde iar și iar .... Nu aveam cum să știu că voi aduna o serie de „momente” din Barcelona, Valencia, Alicante, Saint Tropez, Stuttgart, Konstanz, Como, Roma, Genova, Bologna, Verona, Venezia, Istanbul, Budapesta, Viena, Cesena, Cervia, Londra, Chișinău, Udine, Tarviso, Grado, Terni, Zurich, Padova, Villach, Monaco, Salou, La Cote Vermeille, Firenze, Modena, Rimini, Cinque Tere, Portofino, San Marino, etc. Nu aveam cum să știu că mă voi împiedica de mine, că voi reacționa cum am facut-o în diverse situații, că „pentru totdeauna” se poate transforma ușor în scrum, că îmi voi descoperi limite și frici, că îmi voi da seama cât de puternică sunt și cum se pot depăși iubirile imposibile, pierderile tragice, bolile, rănile adânci, cum pot să zâmbesc când sunt jignită sau desconsiderată, cum să îmi îndrept spatele când alții mi-l întorc, cum să nu îmi pierd încrederea în mine, cum să mă bucur de lucrurile mici, cum să nu îmi pese de firmele de pe haine, de telefoanele de fițe, de mașinile scumpe, de statutul fals de „om așezat bine” ... Probabil în acești 8 ani am învățat să trăiesc fără prea multe proiecții programate, și sunt abia la început de drum.....viața e al naibii de frumoasă!!!