Prietenii

Un proverb românesc spune că prietenii sunt ca vinul, cu cât mai vechi cu atât mai buni. Asta credeam şi eu până mai acum o jumătate de an când mi-am dat seama că poţi să îţi faci un prieten doar aşa dintr-o clipire. Îţi dai seama că vă potriviţi în tot: gândiţi la fel, acelaşi gust la haine, simţi când îi e rău sau când e happy, îţi vine să îi spui lucruri pe care nu prea le vorbeşti nici cu tine ... nu ai cum să nu te apropii de o astfel de persoană!

Mai sunt şi oamenii la care din diverse motive ajungi să apelezi şi te ajută necondiţionat, fac gesturi frumoase pentru tine chiar dacă nu vă povestiţi intimităţi sau poate nici nu vorbiţi cu lunile, de cele mai multe ori nu au niciun motiv să te ajute dar o fac! Trebuie să recunosc că am avut parte de oameni buni în viaţa mea, nu ştiu dacă se aplică principul “spune-mi cu cine te-nsoţeşti ca să îţi spun cine eşti ”, uneori cred că nu, şi că nu meritam să am în jur persoane aşa speciale unele doar au venit, m-au ajutat şi apoi au dispărut fără să le pot mulţumi ... fără să ştiu cum să fac asta...

Cert este că a fi prieten cu cineva nu presupune a vorbi zilnic la telefon, a te vedea foarte des, prietenia e de ani de zile (cum e cu Sis), e sincera (cum e cu Maria şi clanul de fete ce le am la suflet cu care chiar daca nu am mai vorbit/văzut la fel de mult ca până acum mi-s şi mai dragi), e veselă şi cu dor de ducă (aşa cum e cu Foca, cu Mega, Miha şi tot clanul neliniştit din Bucureşti), de la ea înveţi (Ana M), pe ea o admiri (Ana B), e simpatică şi nebunatică dar mereu acolo (Silv), zăpăcită şi afectuoasă într-un mod ciudat (Kin), mereu alta (Oli), grijulie (Mih, A), pe sufletul tau (Cris, Lor), plina de amintiri frumoase (K, T, M & comp.), dulce (M), cu sentimete (B:)), inocenta (A) ... prietenia e in toate felurile frumoase în care eu o descopăr zilnic.

Thks all!