Un almanah, două almanahe...

Mă bufneşte râsul şi acum când îmi amintesc de episoadele memorabile care au rămas în istoria colectivă a poporului în care Vanghelie ... Marean Vanghelie a eşuat în conjugarea verbului a fi, sau a buşit-o cu pluralul cuvântului almanah. Mă bufneşte însă râsul/plânsul când mă izbesc de greşeli majore pe care le fac persoane ce au pretenţii de la sine că sunt oameni cu carte, cu facultate/facultăţi/masterate (apropo se spune disertaţie nu dizertaţie pentru că vine din fr. dissertation) făcute la ff sau la universităţi no name, unde o diplomă se cumpără pe bani.... Îi apreciez pe cei care sunt modeşti şi ştiu să spună drept că nu au şcoală (nu au din varii motive, nu că nu îi duce mintea) dar sunt oameni cu mutaţii în creier (adică se petrece ceva acolo), sau mai mult sunt as în exprimare şi dau atenţie unor detalii impresionante când comunică. Mă zgârie pe circuite când aud cum urlă cultura în unii care vorbesc vorbe nu cuvinte doar pentru că sună bine (îşi umplu gura de neologisme precum futil, cromotipie, etelism, parcimonie, recuzat etc.) dar când vorbesc prin diverse medii folosesc excroc în loc de escroc, salar şi nu salariu, servici nu serviciu, a făcea şi nu a face, a comveni în loc de a conveni, tranvai iar nu tramvai ... să nu mai vorbim de nebunia a place/a plăcea, verbul a trebui conjugat în toate modurile posibile, confuziile majore de scriere când folosesc nici un/nicio, o dată/odată etc.
Dragi domni veleitari lăsaţi jobenul să fie purtat de cei care ştiu să îl asorteze la costumaţie ...