Bine că ai există uitarea!!!

Eu m-am născut programată să uit, am sinapsele încurate ca un ghem de lână smotocit. NU! nu uit să îmi plătesc facturile sau să înapoiez banii împrumutaţi la timp (aici sunt maniac de lucidă!!) însă mă învârt de 10 ori ca să îmi găsesc cheile, nu ştiu pe unde îmi las telefonul, rujurile/luciul de buze, lucrurile mărunte în general ... să nu mai spun că am ajuns să am 5 încărcătoare de telefon: unul la muncă, unul acasă, unul în geanta de voiaj, şi alte două în alte două genţi pe care le schimb cu altele şi în concluzie când mă suni îţi răspunde o voce cunoscută: „eşti în reţeaua Orange” de unde trebuie să înţelegeţi că nu am telefonul încărcat .... am uitat! Îl am la mine, nu-i bai, că am grijă să îl mut dintr-o geantă în alta în fiecare dimineaţă dar nu am grijă să îl şi hrănesc cu energie. La fel fac şi cu pixurile, îmi pun câte unul în fiecare geantă dar de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată!!! când merg la bibliotecă să împrumut cărţi nu am pix să scriu fişele de împrumut. Scenariul e acelaşi: cer cuiva unul, cuiva care stă în dreapta mea (am observat şi asta la mine, că cer mereu inconştient ceva împrumut numai persoanelor care se află în dreapta mea). Şi ca făcut în acea „locaţie” se află un EL care înainte să îmi paseze pixul mă analizează din cap până în picioare moment în care eu mă simt penibil şi devin conştientă: iar aceeaşi fază, deja-vu...! Un alt lucru care mi se întâmplă des este faptul că în tramvai, în cazul în care scaunul de lângă mine este gol (în mod normal îl prefer pe cel de pe partea stângă unde poţi sta singur şi nu pentru că sunt antisocială, ci pentru că îmi pot întinde picioarele în ce poziţie îmi vine) se aşează fie un tânăr care deşi are loc destul pe scaun se împinge enervat în mine cu coatele, fie se aşează un domn care miroase a băutură/transpiraţie şi care mă calcă pe picior „fără intenţie”. Norocul meu este că am mereu în geantă o carte pe care o deschid în astfel de momente şi mă fac că citesc deşi mintea mea este la mile depărtare încercând să ignore mirosul emanat. Alte lucruri pe care le uit cu regularitate sunt: lista de cumpărături pe care o fac minuţios şi fără de care mă trezesc în magazin scotocind prin buzunare, apoi îmi storc creierii să îmi amintesc ce era scris şi evident că îmi amintesc doar 40% în cazurile fericite, cerceii prin diverse locuri (am zeci de perechi desperecheate), şosetele (aici e ca un dat!!!): mereu pun 2 în maşina de spălat şi găsesc numai una să o pun la uscat, clamele de păr (trebuie să recunoaşteţi că am împrumutat de la voi clame de păr gârlă şi nu le-aţi mai văzut înapoi!!!), banii mărunţi (îi am în toate buzunarele posibile deşi la un moment dat îmi propusesem să am un portofel special numai pentru ei – nu a ţinut!), şi peste toate acestea am nevoie să scriu lucrurile pe care le am de făcut ca să nu uit – rezultatul este că uit pe unde am pus acea lista!!! Bine că există uitarea?!!!