Taxi, taxi!!!!…

Sunt câteva lucruri pe care nu le înţeleg şi nu le pot plasa nicicum într-o categorie comportamentală. Nu pot, de exemplu, să înteleg de ce toate româncele care plecă în străinataţuri (în special Italia) se fac blonde, de ce la noi e atât de scump bunul simţ şi de ce încercăm să furăm ceea ce nu ne apartine zicând că am împrumutat, de ce scuipam seminţe pe trotuar cu speranţa că se vor dezintegra şi astfel vom face un bine naturii?! Nu vreau să par snoaba, dar nu are cum să nu mi se zburlească părul în cap când mă gândesc la experienţa mea proaspat aterizata în aeoportul din Baneasa. De ţepele trase de taximetristi auzisem basme şi îmi spuneam că nu are cum să mi se întample mie niciodata, ca doar îţi propui să fii precaut în viaţă. Ei bine, iacătă-mă strigand taxi, taxi în marele-micul nostru Paris grabită să ajung la autogara Obor de unde urma să bifez Târgu Mureş pe lista de destinaţie. Nenea de la volan a oprit zâmbitor şi m-a ajutat cu bagajele (deja am început să devin sceptică ştiind că amabilitatea pe aceste meleaguri este vecina cu “îmi scot eu pârleala”) în timp ce eu m-am asigurat din priviri că taxi-ul e dotat cu aparat de înregistrat cursa iar preţul e afişat clar pe maşină. “În regulă, am spus” deja făcându-mi mustrări de conştiinţă că am fost prea radicală în a judeca partea de vârf a ţării de unde porneşte trendul. Am urcat în spate şi am indicat destinaţia încordată totuşi de gândul că nu voi ajunge in 10 minute la locul făgăduinţei. Nenea taximetrist m-a luat la scuturat cu întrebări despre vârstă, înălţime, greutate, măsura la pantof, culoarea dinţilor şi cupa la sutien, de la care încercam să mă eschivez politicos. Peseme că nenea a văzut în mine fiinţă blândă ce poate fi prostită pentru că altfel nu îmi explic cum de nu a pornit aparatul o dată cu începerea cursei. M-am văzut nevoită după ce am mers 100 de metri să îl întreb ironic dacă nu intră în atribuţiile lui să facă acest lucru şi m-am interesat subtil care este preţul per km. Zâmbitor mi-a spus că este 3,99 lei-km la care eu rânjind l-am rugat printre dinţi să oprească şi să îmi ofere posibilitatea să iau un alt taxi. Întrebarea neaneacului consternat de decizia mea m-a frapat: “domnişoară dar nu ştii că preţul benzinei e 6 lei?????”. Ei de aici şi până a începe să înjur în dulcele grai moldovenesc nu a mai durat mult, el tot încerca să îmi explice că de fapt 3,99 e tariful de noapte şi eu mă tot întrebam nedumerită: “ce tarif de noapte domnule la 11.30 trecut de fix ziua?”, era clar o mostră veritabilă a comicului de situaţie şi de limbaj a la Caragiale...Spre final m-a şi bufnit râsul de atâta amar…Normal că nu am plătit cursa, l-am lăsat totuşi pe nenea taximetrist cu chitanţa de 6 lei în mână (contravaloarea pornirii şi opririi, nu ştiu cum calculată) să explice altor călători care e diferenţa dintre ora 11.30 după masă şi aceeaşi oră târziu în noapte…România eşti epic/ă!!!