Frumuseţea subversivă

După ce am stat toată ziua cu mâinile în aluatul de cozonac, după ce am curaţat toată casa lună şi soare, am spălat covoarele, am dat cu var şi am schimbat termopanele ... ca să îmi recapăt feminitatea mi-am spus să merg la o şedinţă de în-frumuseţ-are cu speranţa că se mai poate repara ceva şi la mine:). Un pensat, un tratament, o unghie făcută se pliază la orice sărbătoare aşadar şi eu în ton cu gospodinele m-am dus la salon, la pensat. După ce mi-am spalat şorţul de gospodină am coborât la mine la salon, la Elegance conştientă că nu voi avea parte de extra-servicii sau tratamente de divă. Tipa care pensa de regulă, cosmeticiana, peseme că verifica cozonacii în cuptor pentru că în loc am decis să mă las pensată de THE OWNER (adică patroanca afacerii, pentru cunoscători tipa brunetă care îi ţine locul). Pe lângă stilul agresiv de a „trata” problema (pe care îl cunoşteam, de altfel) tăntica tocmai ce întorsese pe toate părţile o ţigară pentru că avea o respiraţie ce m-a lasat „rece ca ghiaţa”. Măi, de regulă tipele de la salon miros bine, că doar stau toată ziua cu mâinile în produse menite să refacă ceea ce natura a stricat. Am vrut să-i acord credit tipei care m-a pensat - să mă gândesc cumva că mirosul de salam (mizel cum ar spune unii) / hamburgher al mâinilor ei venea de la drobul tocmai amestecat, dar parcă totuşi conştiinţa mă îndemna să o iau la fugă de pe patul anestezic pe care mă invitase să mă întind - aşa încât nu am mai putut să îi acord nimic ... Nici ei dar cu atât mai puţin mie... Rezultatul nu a fost groaznic, adică am sprâncene nu scrum de ţigară în loc, dar simţitoare din fire cum mă ştiu prefer să mi se metamorfozeze sprâncenele şi să ajungă la densitatea celor lui Albulescu decât să mai dau repeat la experienţă.