Monday, October 3, 2011
Teavă n-ai, apă găseşti!
De când e plămădită lumea asta există rânduiala conform căreia femeia se ocupă de casă, de curăţenie, de copii iar bărbatul de meşteşugărit şi de lucrurile administrative. Dar ce faci când nu e un bărbat la casa femeii? Nu e firesc ca ea să înveţe să se descurce în situaţii limită? Şi când spun situaţii limită mă refer la inundaţii (calamităţi naturale) aşa cum m-a pricopsit doamne doamne sâmbătă cu o bucurie cât casa ... De 4 ani de când stau singură am învăţat să înlocuiesc regulat becurile din casă, să schimb plutitorul la WC şi armătura, să mai repar câte o uşă pe ici colo sau dulap bătând câte un cui, să mut mobila singură prin casă deşi am sub 50 de kg ... dar să reactionez în caz de inundaţie (motivul: canea spartă la ţeava de la bucătărie) nu învăţasem încă până mai ieri când mi-am dat seama că e bună dom’le şi o mână de bărbat în gospodărie. Aş fi împrumutat unul de oriunde când vedeam cum se ridica nivelul de apă în bucătărie şi cum mă cuprindea pân’ la gleznişoare, pân’la pulpişoare şi uşor uşor pătrundea în bucătărie, în hol, în baie, în cameră, pe balcon ... Prin telefon clar nu se pot rezolva astfel de situaţii oricât de mult a evoluat tehnologia în ultima perioadă, nici toate cunoştinţele în literatură, cibernetică, astrnomie adunate grămadă şi înmulţite cu infinit nu mă duceau spre rezoluţia finală ... Totuşi astrele nu mi-au fost potrivnice până la capăt şi ajutorul a venit din partea vecinului cu iniţiativă care a pus mâna pe cheie şi a oprit calamitatea. Eroul meu!!! că altfel mă vedeaţi cu bocceluţa în spate să mă gazduiţi câte o noapte fiecare. După amiaza a fost splendidă: am naufragiat pe valurile din casă încercând să adun apa rebelă, am scos la uscat toate perechile de papuci care au fost spălate natural, cu ocazia asta am aruncat şi multe obiecte ce se aflau în plus pe lângă casa mea şi am făcut curăţenie în locuri pe care nu le mai vizitasem de ceva vreme. Nu ştiu dacă incidentul de sâmbătă e un semn că am nevoie de un "coleg" de apartament sau că ar trebui să schimb casa. Tare mi-e teamă că e a doua variantă având în vedere procentul mare de dor de ducă cu care sunt investită zilele acestea (mult peste limita admisă).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
:)))...haios modul de relata situatia
ReplyDeletedaca nu e un barbat (deocamdata) atunci macar un vecin sa fie!
ReplyDeletein alta ordine de idei femeia trebuie sa invete ce vrea, dar cel mai important sa stie de unde sa ia pe cineva care sa faca :)
succes cu mutatul .... si cu dorul de duca