La Piteşti te birtuieşti!

Pe principiul aduni într-un week-end cât alţii într-o viaţă - pui deoparte şi scoţi la anaghie, am strâns şi noi de la Piteşti păreri, impresii, opinii, aer cultural/academic (neh!!) şi ce a mai rămas prin pahare ... Bine, eu fată cuminte cum mă ştiţi mi-am trădat menirea şi nu am trimis în pântece băuturi tari, nici măcar moi sau dulci sau acrişoare şi asta pentru că am mizat mult pe teoria: prima impresi contează! Următoarea (impresie) va fi naturalo – firească, adică aplecată spre bere, vin şi ce s-ar mai gasi specific prin ţări străineze. Din lucrurile pe care le ştiam despre Românica enumăr: de la Iaşi la Piteşti faci 10 ore cu trenul pentru că nu este un mijloc de transport direct ci schimbi la Bucureşti vrând-nevrând, drumul nu iţi rezervă nimic din peisajele elveţiene, nici măcar cele din nordice autohtone. Din cele pe care nu le ştiam notez: în tren poţi întâlni şi oameni cu mobila acasă cu care chiar poţi avea discuţii interesante; dacă pleci cu o companie plăcută drumul aproape ca devine alunecos în idei, ţiganii nu îşi cumpără bilete iar dacă controlorul le reproşează (rar!) că nu se poate călători aşa şi îi îndrumă la ghişeu să contribuie financiar sunt mustraţi de poliţia CFR că ţiganii fac „un efort să îşi cumpere bilet” şi deci nu se cuvine să le dăm o sarcină aşa de istovitoare; trenul face la întoarcere un stop de 20 de minute în Tecuci timp în care mai nou fumezi o ţigare, mergi la magazin şi îţi cumperi o îngheţată, opţional te mai cerţi cu lumea în staţie ca să amortizezi timpul rămas ...
Eh, dar draga cetitorule să revenim la Piteşti unde zisăi că parcă nu m-aş mai întoarce mai mult de 1 zi ... oraş în care amintirile mele adună un soi de mâncare multă, bună, beutură adusă palmat dar băută la vedere, o adunare teoretic strânsă cu un scop dar practic cu altul, căldură mare mon cher, o cameră de hotel răcoroasă, ceva muzică lăutărească cântată live cu mult life în sânge, preţuri ridicate şi nejustificate şi multe dar multe birturi. Acum nu ştiu sigur dacă văzui eu aceste locuri pentru că îmi săreau în retină sau chiar fuseseră multe şi nu aveai cum să le ratezi dar din estimările personale 5 aşezări din 4 erau birturi. Fie piteştenii sunt oameni veseli, fie atât de trişti încât au nevoie de stimulente. Cert este că Românica promovează dând din coate peste coatele altora sloganul: birtuind te mântuieşti!