Beerbachus contemporanus

Nu ştiu dacă este din cauza căldurii sau a jumătăţii de neuron care mi-a mai rămas după mutaţiile genetice din regat însă am început să mă transform subit ... Pe lângă faptul că au început să îmi curgă baliile după diverse tipuri de preparate (mă gândesc la 50 de feluri de mâncare pe secundă, de unde rezultă că am devenit gurmandă) am căpătat şi „darul” băuturii (în special şi singular al băutului de bere). Da ştiu! ... descrierea sună mai mult a atitudine masculină însă am ajuns să mă întreb la modul serios dacă nu am probleme de coordonare voliţională. Adică acum 2 săptămâni nu ştiam care este diferenţa (la gust) între o bere cu alcool şi una fără alcool şi acum îţi spun în detaliu procesul de fabricaţie (apa pură de munte ajunge la câmpie unde se amestecă cu hamei bun şi orz ca să prindă culoarea aurie etc.), care este concentraţia de alcool la aproape toate tipurile de bere, care este mesajul inscripionat pe fiecare sticlă/cutie în parte sau cu ce simbol vs. stereotip cultural este asociată berea respectivă. Cred că mâncatul şi băutul converg în cazul meu pentru că după ce mă ameţesc bine de la o bere (încă nu am depăşit stadiul de a nu mă ameţi de la o bere dar în ritmul abrupt de dezvoltare până la sfârşitul verii concurez cu cine mă provoacă!) îmi vin pofte „alese” şi evident că sub starea de fericire provocată de băutura spumoasă sfârşesc în bucătărie la ceas târziu în noapte preparând reţete magice. Să vă ferească Dumnezeu de aşa o femeie!!! Ca să vorbesc concret vă dau un exemplu: seara de marţi când după sorbitul regulamentar al unei cutii de bere (mă atrage berea la cutie că pot să o scap din mână la un moment dat şi nu mă sperii că se sparge) aveam o poftă nebună de bruschetti (a II a oară în aceeaşi săptămână!). Am încercat să negociez cu pofta (aceeaşi poftă pe care o stăvilisem duminică) dar ea nu şi nu că acum la 12 noaptea vrea bruschetii. Şi că să vă mai argumentez gradul meu de nebunie ţin să precizez că am ajuns să îmi plantez în ghivece mentă şi busuioc pentru diverse combinaţii gastronomice periculoase. Una peste alta în câteva zeci de minute am băgat la cuptor tava de bruschetti şi după alte 10 minute mai rămăseseră în tavă doar dragele de firimituri pe care le-aş fi lins din orice poziţie dacă nu presupunea un efort atât de mare pe care nu îl mai puteam depune după giftuitura de bere şi mâncare. Şi ca să vedeţi că nu mint am extras o mostră

:


Urmarea a fost cât se poate de previzibilă: m-am lăţit în pat purtată de prietenul fidel zeul Bachus, mulţumită de mine că am reuşit să îmi satisfac toanele inexplicabile.În momentele mele de luciditate încerc să găsesc răspunsuri la comportamentul meu bizar (mă transform?, înnebunesc?, îmbătrânesc?) dar apoi îmi amintesc că poate băutura nu este răspunsul, dar cu siguranţă mă ajută să uit întrebarea.