...Aș spune chiar bellissima! E clar că aici timpul are altă valoare, de fapt nici nu îi mai țin seamă... Poate pentru că mi-am găsit TIMPUL MEU pe care îl tot căutam de 2 ani de zile, poate pentru că acum am TIMP să îmi îndes mințile în bibliotecă cu zilele fără să țin cont de nimic, să descopăr tot ce e de descoperit în semiotică, psihologie, științele formării, publicitate, poate pentru că acum am timp să ascult muzică, să ies să mă plimb, să merg la film aproape în fiecare weekend, să îmi cumpăr bilete de călătorie la Viena, Bratislava, Verona, Florența, Manarola, să merg la cursuri și să mă bucur cât de mișto își țin profesorii de aici prelegerile, să las lucrurile să se întâmple fără să intervină conștiința să mă oprească, să merg la cină irlandeză cu oameni din toată lumea, să vorbesc engleză, apoi peste o secundă italiană, apoi să răspund la un mesaj în română, să merg la cursuri de gătit (apropo am învățat să fac tortellini:)):
de yoga, de înot, să visez la plaja care mă așteaptă de când am pășit în aeroportul din Forli, să aștept bicicleta promisă, să am acel sentiment continuu de "totul este posibil". Cum să fac să țin acest sentiment? să nu mă mai opresc contra vântului?
No comments:
Post a Comment