Din păcate nu te naști înțelept, ai nevoie de experiențe, de trăit, de căutat, de aflat ca să te definești, să devii un contur clar, nu doar o umbră. Descoperi așa ce îți place, ce te enervează cel mai mult, ce te face să te bucuri, peste ce poți trece și unde te împotmolești, ce poți ierta și ce nu, când să strigi de durere și când să țipi de fericire, afli de fapt care îți sunt limitele. Și când le afli este bine să nu întinzi coarda pentru că se va rupe. Totuși rămâi cu ceea ce înveți și în fapt aici stă secretul. Cea mai recentă lecție a mea este una foarte simplă, știută dar destul de greu de acceptat: oamenii nu se schimbă, e clar! Și când spun asta mă refer la aliajul de bază din care este format fiecare, nu poți transforma în aur un banal aliaj neprețios...Poate poți da cu var un perete mucegăit dar după un timp va deveni iar urât și te vei sătura să îl tot dai cu var sau să aștepți să nu mai fie umezeală ca nu cumva să mucegăiască iar. Și încă ceva: din punctul meu de vedere nu este recomandat să revii asupra deciziilor luate în momente de luciditate:), la mine nu a funcționat ... poate pentru că acele alegeri erau foarte bune dar eu crezând că doresc altceva am făcut din realitate poveste sperând la "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți..."
Totuși până la bătrâneți există o viață de trăit, o groază de lucruri de bucurat ochiul și sufletul. Iar eu am ales să mi le bucur cât de des posibil în mii de feluri și este binele de după furtună, este sentimentul de decizie înțeleaptă care te liniștește. Plus că în jurul Romei nu mai ții cont de timp, ci de fericire:
iar dacă peisajul casei în care ai fost adoptat pentru ceva vreme este acesta, lucrurile nu au cum să nu meargă bine:
La cosa buona e giusta!
No comments:
Post a Comment