Unul dintre motivele pentru care am ales sa vin la Bologna a fost acela că au o școală foarte bună de semiotică și cum nu ar putea să fie așa când au profesori precum U. Eco. Mult așteptata întâlnire cu cel mai cunoscut semiotician al secolului a avut loc într-un cadru studențesc - mai exact o conferință la Scola Superiore di Studi Umanistici, instituție a cărui președinte este de la începuturi. Mi se întâmplă rar să am emoții când întâlnesc pe cineva dar acum chiar îmi tremurau picioarele, îmi lungeam gâtul ca să îl văd și urechile ca să îi aud discursul. M-am bucurat să am în fața ochilor un om glumeț cu un aer de intelectual burghez dar fără să deranjeze, dimpotrivă plăcut la vedere, prietenos cu studenții și tăios în replici cu profesorii a căror idei mărețe erau prea mărețe:).
Sala era plina de studenți... atât de plină încât majoritatea dintre noi a preferat să stea pe jos numai să ia parte la discuția despre semn și sens. Eram toți niște oameni mici care sorbeau fiecare cuvântare a unui om mare... o întâlnire care m-a făcut să îmi dau seama ce neînsemnată sunt în fața unei astfel de minți luminate dar și bucuroasă că am avut putut să fiu acolo în sala roșie la una dintre rarele intervenții ale lui U. Eco.
Este un sentiment de bun și bine atunci când reușești să faci lucruri care odinioară erau mari dorințe!
mdea.. m-ai luat la misto cand ti-am zis ca te intalnesti cu el ... se vede treaba ca am avut, again, dreptate!
ReplyDelete