Nu știu dacă voi fi o mamă care va ști cum să își crească copilul, din păcate nu faci o școală în acest sens iar diplomele adunate de-a lungul vremii, cu diverse ocazii, nu cântăresc nimic în acest context. Nu știu dacă voi fi o mamă grijulie, atentă, certăreață, acaparatoare, libertină, modernă, tradiționalistă, nu am idee dacă mă va deranja să îmi văd copilul desenând pereții, dacă voi avea înțelepciunea să îl ascult, să nu îl judec, să îl sprijin, să îi zâmbesc, să țip la el, nu știu dacă voi fi nemulțumită că fumează sau că a ales un iubit/o iubită nepotrivită, dacă voi avea pretenția să fie cel mai bun/cea mai bună din clasă, dacă voi merge la ședințele cu părinții, dacă vom merge la echitații împreună, dacă îi va face plăcere să ieșim în oraș sau în club de-aiurea doar să facem lucruri împreună. Nu am o reprezentare a mea ca mamă sau a ceea ce implică asta, ci doar frânturi auditive venite aiurea care spun că e ceva special, că totul se schimbă în viața ta, că el/ea este pe primul plan, că trăiești pentru copilul tău. Pentru mine până acum sunt teorii neverificate, trăite de alții, nu de mine.
Deși nu îmi sunt clare multe lucruri Elisa m-a făcut să îmi doresc să vreau și e un sentiment ciudat pentru că până acum câteva ore eram pe „nu e momentul” mode. Dar m-a furnicat cumințenia, mirosul de bebeluș, liniștea pe care mi-a dat-o tot timpul cât am ținut-o pe mine, în care s-a lipit și m-a iubit prin tăcerea ei, prin necuvântul ei. Era liniștea fericirii și a omului împlinit, a firescului bucuriei mici cu care te încarci și îi încarci pe ceilalți. Este clar un copil special (așa cum sunt toți de altfel) dar mai presus de acest clișeu este copilul care a făcut să vibreze ceva inside și să îl transform pe „poate” în „vreau”.
P.S. Mamă Maria be happy, be precious with your little gold!
No comments:
Post a Comment